Poveştile culese şi re-povestite de Petre Ispirescu numai sunt orice, numai simple nu!
Greuceanu este un alt exemplu de intrigă întortocheată cu anvergură cosmică (nici mai mult nici mai puţin decât Soarele şi Luna sunt furate de către un balaur înfricoşător, cu mult înaintea isprăvii de animaţie a lui Gru, maleficul simpatic), în care o complexă ierarhie de elemente de basm fantasctic şi popular local se desfăşoară înaintea cititorului, care trebuie să fie treaz, atent şi sa posede o bună memorie clasificatoare.
Greuceanu este un viteaz fiu din popor care porneşte în isprava sa de a înpoia lumii astrele vitale de la ridicarea unei problema de justiţie populară care pune la îndoială justiţia monarhului (doar am spus deja că era viteaz!).
Masca de fier (atât de romantică)pe care o făureşte fratele său, fierarul, are o utilitate neobişnuită. Superstiţiile româneşti (de exemplu cea a batistei ca despărţire) sunt şi ele avute în vedere. Numărul par excellence este trei: apare în cele trei tumbe care precedă metamorfoza în pasăre şi insectă, sunt trei balauri, trei coordonate ale lui Chronos (amurg, miezul nopţii, zori), sunt trei lupte…însă ce ne frapează cel mai tare este incredibila nuanţă de SF a degetului ca deschizator de uşi.
(Text: C. Iliescu)